Propolisul este una dintre cele mai complexe substanțe produse de albine. Deși este mai puțin cunoscut decât mierea, rolul său în stup este esențial, iar interesul uman pentru propolis este documentat de peste două milenii.

Ce este propolisul

Propolisul este o substanță rășinoasă, aromată, pe care albinele o produc din rășini vegetale colectate de pe mugurii și scoarța unor arbori, în special plop, mesteacăn, conifere sau arin. Aceste rășini sunt amestecate cu secreții proprii ale albinelor și cu cantități mici de ceară.

În stup, propolisul are un rol clar: protecție. Albinele îl folosesc pentru a sigila crăpături, pentru a limita curenții de aer, pentru a izola zonele vulnerabile și pentru a crea o barieră naturală împotriva microorganismelor. Practic, propolisul este „sistemul de igienă” al stupului.

De unde vine numele

Cuvântul „propolis” provine din greaca veche, din „pro” (înainte) și „polis” (cetate). Sensul este sugestiv: substanța care apără intrarea în cetate. Observațiile asupra comportamentului albinelor au dus la această denumire, cu mult înainte de a exista explicații chimice sau biologice.

De când este folosit de oameni

Utilizarea propolisului este documentată din Antichitate. Egiptenii îl foloseau în procesul de mumificare. Grecii și romanii îl menționează ca ingredient în preparate pentru răni, infecții și afecțiuni ale cavității bucale. În Evul Mediu, propolisul apare frecvent în medicina populară europeană.

Ce este important de subliniat este continuitatea utilizării: propolisul nu este o „descoperire modernă”, ci o substanță care a traversat secolele, adaptându-se contextelor culturale și tehnologice.

Cum este produs de albine

Nu toate albinele colectează propolis. Într-un stup, doar o parte dintre albinele lucrătoare sunt implicate în această activitate. Ele adună rășini în perioadele calde ale zilei, când acestea sunt mai moi, le transportă în stup și le prelucrează.

Cantitatea de propolis produsă diferă mult în funcție de:

• specie și subspecie de albină,

• flora disponibilă,

• climat,

• sezon.

În zonele temperate europene, propolisul este în principal de tip „brun”, cu origine botanică dominantă din plop (Populus spp.).

Ce conține propolisul

Compoziția propolisului nu este fixă. În linii mari, propolisul brut conține:

• rășini și balsamuri vegetale,

• ceară,

• uleiuri esențiale,

• polen,

• compuși fenolici și flavonoizi.

Această variabilitate explică de ce două produse cu propolis pot fi foarte diferite, chiar dacă provin din aceeași țară. Propolisul este, prin definiție, un produs dependent de natură.

Cum se folosește propolisul

Tradițional, propolisul a fost folosit în mai multe forme:

• ca atare, mestecat,

• sub formă de soluții sau extracte,

• combinat cu miere,

• în preparate artizanale.

În prezent, propolisul este întâlnit mai ales ca ingredient în produse alimentare sau suplimente, sub diverse forme tehnologice. Modul de utilizare depinde de concentrație, formă și scop. Este important ca folosirea să fie moderată și adaptată fiecărei persoane, mai ales în cazul sensibilităților la produsele apicole.

De ce este propolisul studiat intens

Interesul științific pentru propolis a crescut semnificativ în ultimele decenii. Dezvoltarea metodelor analitice moderne a permis identificarea unor compuși activi și corelarea lor cu proprietăți biologice observate în studii de laborator.

În același timp, lipsa unei compoziții standard ridică provocări reale în interpretarea rezultatelor. De aceea, în prezent, există eforturi internaționale pentru definirea unor criterii de calitate și metode de analiză comparabile.